Academicianul Constantin Macarovici, o personalitate marcantă a chimiei românești, s-a născut la 22 februarie 1902 în localitatea Negrești din județul Vaslui. După finalizarea studiilor primare și liceale, și-a continuat educația la Facultatea de Științe a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, obținând licența în anul 1926.
Între anii 1927 și 1938, Macarovici a ocupat diverse funcții academice la Universitatea din Cluj. A fost asistent universitar începând cu anul 1927 și a avansat până la poziția de profesor în anul 1948. În perioada sa ca decan al Facultății de Chimie din Cluj, el a contribuit semnificativ la dezvoltarea instituției.
Macarovici și-a susținut teza de doctorat în chimie în anul 1931 tot la Universitatea din Cluj. Activitatea sa academică s-a concentrat pe cercetările privind complecșii anorganici și oxizii dubli. Rezultatele muncii sale au fost publicate într-un număr impresionant de peste 200 de lucrări internaționale.
Acordând o atenție specială resurselor naturale ale României, Macarovici a dezvoltat metode analitice pentru dozarea zincului, clorului și sulfamidelor. De asemenea, contribuțiile sale au inclus studii importante asupra reactivității ionilor metalici cu aplicații practice în fabricarea medicamentelor.
Cercetător prolific dar şi un pedagog dedicat popularizării cunoștințelor despre marii chimiști români ai timpului său precum Nicolae Teclu sau Gheorghe Spacu prin monografii detaliate.
Recunoașterea meritelor sale didactice şi ştiinţifice i-au adus alegerea ca membru corespondent al Academiei Române pe data de 2 iulie1955.
Pe parcursul carierei sale impresionante,a participat activ in cadrul multor congrese internaţionale fiind onorat pentru realizările remarcabile atât didactice cât si stiintifice.Sursa, Facebook People.
