Paul Karrer, născut la 21 aprilie 1889, a fost un chimist organic elvețian de renume mondial, cunoscut pentru contribuțiile sale semnificative în domeniul vitaminelor. Alături de chimistul britanic Norman Haworth, Karrer a câștigat Premiul Nobel pentru Chimie în 1937.
Cercetările timpurii ale lui Paul Karrer s-au concentrat pe compuși metalici complecși, dar cele mai notabile realizări ale sale au vizat pigmenții vegetali, în special carotenoizii galbeni. El a elucidat structura chimică a acestor substanțe și a demonstrat că unele dintre ele sunt transformate în organism în vitamina A. Munca sa inovatoare a condus la stabilirea formulei corecte pentru beta-caroten, precursorul principal al vitaminei A – o premieră în determinarea structurii unei vitamine sau provitamine.
De asemenea, Paul Karrer a confirmat structura acidului ascorbic (vitamina C) și și-a extins cercetările asupra vitaminelor B2 și E. Contribuțiile sale esențiale la chimia flavinelor au dus la identificarea lactoflavinei ca parte integrantă din complexul considerat inițial vitamina B2.
Karrer nu doar că a publicat numeroase lucrări de cercetare recunoscute internațional, dar manualul său intitulat Lehrbuch der Organischen Chemie, publicat prima dată în 1927, s-a bucurat de treisprezece ediții fiind tradus în șapte limbi diferite.
În onoarea sa, prestigioasa medalie de aur Paul Karrer și prelegerea asociată au fost instituite din anul 1959 prin sponsorizarea unor companii proeminente precum CIBA AG și F. Hoffmann-La Roche & Co. AG. Acest premiu este acordat anual sau bianual unui chimist remarcabil care susține o prelegere la Universitatea din Zurich.
Sursa informațiilor este disponibilă pe site-ul oficial al Premiului Nobel: nobelprize.org.
