Petru Poni, născut pe 4 ianuarie 1841 în Săcăreşti, judeţul Iaşi, a fost un chimist remarcabil, profesor universitar şi academician român. Cariera sa impresionantă a început cu educația la Academia Mihăileană din Iaşi între anii 1852 şi 1859. Ulterior, și-a continuat studiile în fizică şi chimie la prestigioasele instituții pariziene Collège de France şi Sorbona.
După întoarcerea în țară în 1866, Petru Poni a fost numit profesor la Liceul Naţional din Iaşi. În octombrie 1878, el câștigă prin concurs catedra de chimie de la Universitatea din Iaşi, unde va rămâne timp de trei decenii și trei ani. Aici a realizat progrese semnificative pentru domeniul chimiei românești: fondarea primului laborator de chimie al Universităţii din Iaşi în anul 1882 și crearea Catedrei de Chimie Organică în anul 1891.
În colaborare cu Anastasie Obregia, Petru Poni inaugurează un laborator modern într-o nouă clădire universitară în anul 1897. De asemenea, introduce cursul „Studiul chimic al petrolului” în anul 1903 și publică primele manuale de fizică și chimie scrise integral în limba română.
Pasiunea sa pentru cercetare l-a condus să efectueze primele studii asupra compoziției minerale ale resurselor naturale din România. Contribuțiile sale nu se opresc aici; el joacă un rol esențial la fondarea Societăților Românești de Științe atât în anii ’90 cât și ’00 ai secolului XIX.
Alegerea sa ca membru al Academiei Române are loc in anul 1889 iar ulterior devine președintele acestei instituții respectabile. De asemenea ocupând funcția importanta ca ministru al Cultelor si Instrucțiunii in trei ocazii diferite înaintea pensionării sale oficiale in anul1911.
