La data de 29 noiembrie 1811, chimistul francez Bernard Courtois a realizat o descoperire semnificativă în domeniul chimiei prin identificarea iodului. Courtois a obținut iodul prin tratarea lichidului rezultat din extracția algelor marine cu acid sulfuric, ceea ce a produs vapori cu o culoare violetă distinctivă.
Iodul este recunoscut pentru proprietățile sale chimice remarcabile, fiind un agent bactericid, sporicid, protocid, cisticid și virucid. Aceste caracteristici fac ca iodul să fie utilizat pe scară largă în diverse domenii științifice și tehnice. În medicină, fotografia și industria vopselelor sunt doar câteva dintre sectoarele care beneficiază de aplicabilitatea sa extinsă.
Deși iodul are o abundență relativ redusă atât în sistemul Solar cât și în scoarța terestră, elementele sale sunt mai concentrate în apa mărilor. Această prezență explică dependența metabolismului animalelor și anumitor plante de acest element esențial. Iodurile sunt slab solubile în apă; totuși ele joacă un rol crucial pentru sănătatea umană.
Iodul este vital pentru funcționarea corespunzătoare a glandei tiroide la oameni. Carența sau excesul de iod pot avea efecte nocive asupra organismului uman: deficitul cronic poate duce la scăderea sintezei hormonilor tiroidieni provocând gușe endemice sau manifestări clinice severe precum hipotiroidism (mixedem), nanism tiroidian sau cretinism; pe când excesivitatea poate cauza hipertiroidism caracterizat prin simptome precum exoftalmie iritabilitate hiperfagie tulburări ritm cardiac etc.
Sursa informațiilor include Maestro Virtuale, Wikipedia, precum și pagina de Facebook: people.
