Organizația Mondială a Sănătății (WHO) avertizează, recent pe pagina sa de Facebook, că ageismul poate submina dreptul la sănătate al persoanelor vârstnice. Postarea explică că deciziile medicale bazate exclusiv pe vârstă, tratarea cu indiferență a simptomelor și proiectarea inadecvată a serviciilor de sănătate și asistență socială limitează accesul la îngrijiri adecvate pentru această grupă. Mesajul, publicat pe pagina oficială WHO, evidențiază motivele pentru care combaterea prejudecăților legate de vârstă este esențială pentru respectarea drepturilor omului în domeniul sănătății.
WHO pune în lumină trei mecanisme concrete prin care ageismul afectează dreptul la sănătate:
- Decizii de a refuza sau de a limita îngrijirea luate în baza vârstei;
- Semnalarea frecventă a preocupărilor de sănătate ale persoanelor vârstnice ca fiind „normale” sau neimportante, din cauza stereotipurilor;
- Organizarea serviciilor de sănătate și a asistenței sociale fără adaptare la nevoile specifice ale persoanelor vârstnice.
Aceste observații arată că ageismul nu este doar o problemă socială abstractă, ci are consecințe practice și imediate asupra calității îngrijirii medicale. Când deciziile clinice sunt influențate de presupuneri privind capacitățile sau valoarea unei persoane în funcție de vârstă, există riscul ca pacienți care ar fi beneficiat de tratamente să nu le primească sau să li se ofere alternative suboptime. De asemenea, minimalizarea simptomelor poate duce la întârzieri în diagnostic și tratament, agravant prognosticul și diminuând calitatea vieții.
Pe lângă efectele directe asupra rezultatelor clinice, proiectarea neadecvată a serviciilor de sănătate și a rețelelor de asistență socială poate crea bariere structurale. Unități medicale fără facilități accesibile, programe de prevenție care nu țin cont de particularitățile fiziologice sau sociale ale persoanelor vârstnice și lipsa personalului instruit în geriatrie sunt exemple de elemente care pot împiedica accesul egal la îngrijire. Astfel, vulnerabilitățile asociate îmbătrânirii se pot transforma în inechități sistemice dacă organizațiile de sănătate nu adoptă politici inclusive.
Impactul asupra comunității este multiplu: persoanele vârstnice și familiile lor pot suporta costuri crescute, atât financiare, cât şi emoționale; serviciile medicale pot înregistra presiuni suplimentare din cauza agravării problemelor netratate; iar în plan social, marginalizarea pe criteriu de vârstă poate eroda încrederea în sistemele de sănătate. Combaterea ageismului are astfel implicații nu doar pentru sănătatea individuală, ci și pentru sustenabilitatea și eficiența serviciilor publice.
Organizația Mondială a Sănătății subliniază necesitatea unei abordări corecte și informate în îngrijirea persoanelor vârstnice. Măsurile recomandate în domeniu implica, în termeni generali, formarea profesională pentru eliminarea stereotipurilor, elaborarea unor politici care să asigure decizii clinice bazate pe nevoile individuale și nu pe vârstă, precum şi proiectarea serviciilor în mod incluziv pentru a răspunde cerințelor specifice ale acestei populații.
Încheiere: Informațiile din acest material se bazează pe postarea publicată pe pagina de Facebook a Organizației Mondiale a Sănătății: WHO. Situația semnalată de WHO subliniază pași posibili pentru protejarea dreptului la sănătate al persoanelor vârstnice, printre care reforme politice, educație profesională și adaptarea serviciilor de sănătate și asistență socială la nevoile specifice ale acestei categorii.
