De-a lungul istoriei, postul a fost o practică spirituală comună în multe tradiții religioase, de la creștinism și islam până la budism și hinduism. Dincolo de diferențele doctrinare și ritualice, aceste tradiții au în comun ideea că postul este o modalitate de a-și purifica trupul și sufletul, de a-și întări voința și de a se apropia de divinitate. În esență, postul presupune abținerea voluntară de la anumite alimente sau băuturi pentru o perioadă determinată de timp, în scopuri spirituale și morale.
În creștinism, postul ocupă un loc central, fiind menționat încă din primul capitol al Bibliei, când Dumnezeu le interzice lui Adam și Evei să mănânce din pomul cunoașterii binelui și răului. De atunci, postul apare ca o constantă în istoria biblică, de la Moise și profeți până la Ioan Botezătorul și apostoli. Însă modelul suprem al postului creștin este însuși Iisus Hristos, care, înainte de a-și începe activitatea publică, a postit 40 de zile și 40 de nopți în pustiu, ispitit fiind de diavol. Acest episod a devenit prototipul postului Paștelui, cel mai important și mai lung post din calendarul creștin.
Dar ce presupune, mai exact, postul creștin? Dincolo de variațiile locale și confesionale, există câteva principii generale care definesc această practică. În primul rând, postul implică abținerea de la anumite alimente, în special de la cele de origine animală, precum carnea, ouăle, laptele și derivatele lor. Unii credincioși merg mai departe și renunță și la pește, ulei sau chiar la legume, în funcție de tipul de post. În al doilea rând, postul nu se rezumă doar la aspectul alimentar, ci are și o dimensiune spirituală, care presupune intensificarea rugăciunii, a meditației, a lecturii duhovnicești și a faptelor bune. Altfel spus, postul este o călătorie interioară, o oportunitate de a ne reorienta prioritățile și de a ne cultiva virtuțile.
În acest context, o întrebare frecventă pe care și-o pun mulți credincioși este dacă au voie sau nu să bea apă în timpul postului. Răspunsul la această întrebare nu este întotdeauna simplu sau univoc, deoarece diferite tradiții și autorități religioase au abordări diferite în această privință. Unii consideră că apa, fiind un element vital și purificator, nu doar că este permisă, ci chiar recomandată în post. Alții, dimpotrivă, văd în abținerea de la apă o formă de ascetism și de stăpânire a trupului. Iar alții fac diferența între zilele obișnuite de post și cele de post total, când se recomandă abținerea de la orice fel de hrană și băutură.
Dincolo de aceste divergențe, ceea ce contează în ultimă instanță este modul în care fiecare credincios înțelege și trăiește postul, în acord cu propria conștiință și cu sfaturile duhovnicului său. Mai mult decât o simplă dietă sau un set de reguli, postul este o călătorie personală și comunitară, care ne invită să ne reevaluăm relația cu noi înșine, cu ceilalți și cu Dumnezeu. Iar în această călătorie, apa poate fi un companion prețios, care ne hidratează nu doar trupul, ci și sufletul însetat de sens și de prezență divină.
Postul este menționat încă din Vechiul Testament, ca o modalitate de a-și arăta credința și de a se apropia de Dumnezeu. În Noul Testament, Iisus Hristos însuși a postit 40 de zile în pustiu, înainte de a-și începe activitatea publică. Pentru creștini, postul este o perioadă de introspecție, de rugăciune și de pocăință, în care se pune accentul pe valorile spirituale, în detrimentul celor materiale. Prin renunțarea la anumite plăceri trupești, credinciosul își cultivă voința și se concentrează asupra relației sale cu divinitatea.
Apa are o semnificație aparte în creștinism, fiind asociată cu purificarea, regenerarea și viața. În ritualul botezului, apa este elementul prin care omul renaște spiritual și devine membru al comunității creștine. În Evanghelii, Iisus este numit „apa vie”, iar cine bea din această apă nu va mai înseta niciodată. În acest context, consumul de apă în timpul postului nu este doar permis, ci chiar încurajat, ca o modalitate de a-și menține puritatea trupească și sufletească.
Deși există mai multe tipuri de post în creștinism, cel mai cunoscut este postul Paștelui, care durează 40 de zile și se încheie cu Săptămâna Mare. În această perioadă, credincioșii renunță la alimentele de origine animală, precum carnea, ouăle, laptele și derivatele lor. Unele persoane aleg să țină un post și mai strict, renunțând și la pește sau chiar la ulei. Cu toate acestea, postul nu se rezumă doar la aspectul alimentar, ci presupune și intensificarea rugăciunii, a meditației și a faptelor bune.
Canoanele bisericești, adică regulile stabilite de autoritatea ecleziastică, nu interzic consumul de apă în timpul postului. Dimpotrivă, apa este considerată un element esențial pentru menținerea sănătății și a purității trupești. Unii duhovnici recomandă chiar să se bea mai multă apă în perioada postului, pentru a compensa lipsa altor lichide din alimentație. Singura excepție ar putea fi în zilele de post total (ajunul Crăciunului și al Bobotezei, Vinerea Mare), când unii credincioși aleg să se abțină de la orice fel de mâncare și băutură, inclusiv apă, de la răsăritul până la apusul soarelui.
Pe lângă semnificația spirituală, consumul de apă în timpul postului are și beneficii practice pentru sănătatea trupească. Apa ajută la hidratarea organismului, la eliminarea toxinelor și la buna funcționare a organelor interne. În plus, apa poate atenua senzația de foame și poate face mai ușoară tranziția către o alimentație bazată exclusiv pe produse vegetale. Unii nutriționiști recomandă chiar să se înceapă ziua cu un pahar de apă călduță, pentru a stimula tranzitul intestinal și a energiza organismul.
