Psalmul 90, una dintre cele mai profunde și reflectate părți ale Bibliei, este adesea citat pentru mesajul său despre efemeritatea vieții și supremația eternității lui Dumnezeu. Acest psalm este atribuit lui Moise, făcându-l unul dintre cele mai vechi și mai venerabile cânturi din scripturile iudaice și creștine.
Psalmul 90 – pentru ce se citește?
Psalmul 90 este adesea citit ca o meditație profundă asupra mortalității umane și a eternității divine. Acesta se adresează direct condiției umane, subliniind efemeritatea vieții și necesitatea de a găsi înțelepciune în recunoașterea suveranității lui Dumnezeu peste timp și existență. Textul este folosit pentru a cere mângâiere în fața suferinței și acceptarea inevitabilului sfârșit al vieții fiecărei persoane, stimulând cititorii să trăiască cu conștientizarea valorii fiecărei zile. Prin recitarea sau meditația asupra Psalmului 90, credincioșii caută să câștige perspectivă și să își alinieze viața cu planurile și scopurile divine, recunoscând totodată trecătoarea lor prezență pe pământ.
Psalmul 90 – când se citește?
Psalmul 90 este integrat în numeroase rituri și momente din viața spirituală, servind drept sursă de reflecție și căutare spirituală. În tradiția creștină, acest psalm este frecvent citit în timpul slujbelor de înmormântare ca parte a liturghiei pentru cei adormiți, oferind consolare celor în doliu și amintind de promisiunea vieții veșnice. De asemenea, este adesea inclus în practicile de post și penitență, mai ales în timpul sezonului Lent, când credincioșii sunt încurajați să reflecteze asupra vieții lor și să se întoarcă cu umilință către Dumnezeu.
În afara contextelor liturgice, Psalmul 90 poate fi folosit în devotamentul personal pentru a marca începutul unui nou an sau pentru a reflecta asupra trecerii timpului, la aniversări importante sau la începutul și sfârșitul zilei. Mulți îl găsesc de ajutor pentru a pune în perspectivă problemele zilnice și pentru a căuta direcție și înțelepciune în deciziile lor. Această universalitate a temelor abordate face din Psalmul 90 o componentă valoroasă în viața spirituală a multor credincioși, indiferent de momentul sau contextul în care este citit.
Psalmul 90 – Rugăciune
Psalmul 90 nu este doar un text profund pentru reflecție, ci și o rugăciune vibrantă care poate fi folosită atât în momente de meditație personală, cât și în cadrul adunărilor comunitare de credință. Este o expresie a conștientizării umane a limitelor temporale și o recunoaștere a eternității lui Dumnezeu. Prin această rugăciune, credincioșii caută consolare în fața trecerii neîncetate a timpului și a efemerității vieții pe pământ.
Rugăciunea cuprinsă în Psalmul 90 începe cu o invocare a eternității și suveranității divine, reamintind credincioșilor că, în timp ce viața omenească este trecătoare, Dumnezeu rămâne neschimbat și veșnic. Versetul „Tu ești refugiul nostru din neam în neam” subliniază această idee, oferind o bază solidă de încredere și securitate spirituală.
În rugăciunea Psalmului 90, se cere de asemenea înțelepciune și perspectivă corectă asupra vieții, conform versetului 12: „Învață-ne să ne numărăm zilele așa încât să dobândim o inimă plină de înțelepciune.” Aceasta este o cerere pentru discernământ, pentru capacitatea de a aprecia fiecare zi ca un dar prețios și de a trăi într-un mod care reflectă conștiința valorii eterne, nu doar a succesului temporar sau a plăcerilor fugare.
Versetele finale ale psalmului transformă rugăciunea într-o implorare pentru manifestarea bunătății divine și pentru binecuvântarea muncii umane: „Fie ca bunătatea Domnului Dumnezeul nostru să fie peste noi. Întărește pentru noi lucrarea mâinilor noastre.” Acesta este un apel la Dumnezeu pentru a binecuvânta eforturile și inițiativele personale, recunoscând că orice realizare durabilă poate fi atinsă doar cu sprijinul și binecuvântarea Sa.
Iată textul complet al Psalmului 90, o rugăciune profundă de meditație asupra trecerii timpului și a eternității divine:
„1. Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui.
2. Va zice Domnului: „Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul”.
3. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător.
4. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui.
5. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua,
6. De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază.
7. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia.
8. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea.
9. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie.
10. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău.
11. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale.
12. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău.
13. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur.
14. „Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu.
15. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi.
16. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea”.”
Acest psalm reflectă asupra trecerii timpului și a efemerității vieții umane în contrast cu eternitatea divină. Este o meditație asupra umanității, a fragilității vieții și a speranței în mântuirea și protecția divină.
