La data de 4 iulie 1876, la București, a fost înființată „Societatea națională de Cruce Roșie a României”, un moment important pentru țara noastră și pentru mișcarea umanitară internațională. La scurt timp după această înființare, pe 23 august același an, societatea românească a primit recunoașterea oficială din partea Comitetului Internațional al Crucii Roșii de la Geneva.
Acest pas semnificativ s-a realizat la doi ani după ce România aderase la Prima Convenție de la Geneva. Această convenție avea ca scop ameliorarea situației răniților și bolnavilor din forțele armate aflate în campanie, subliniind angajamentul țării noastre față de principiile umanitare.
Printre semnatarii actului fondator al Crucii Roșii Române se numără personalități marcante ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C. A. Rossetti, Ion Ghica și Dimitrie Sturza. De asemenea, dr. Carol Davila este menționat ca unul dintre susținătorii inițiativei.
Crucea Roşie Română are o misiune clar definită: asistarea persoanelor vulnerabile în situații critice precum dezastrele naturale sau crizele sociale. Prin programele sale diverse și activitățile desfășurate constant în beneficiul societății românești, organizația contribuie semnificativ la prevenirea și alinarea suferinței sub toate formele ei.
De asemenea, organizația promovează protejarea sănătății și vieții umane și respectul față de demnitatea fiecărei persoane indiferent de naționalitate, rasă sau alte criterii discriminatorii.
- Sursa: Observatorul PH
- Sursa Facebook: people
