Allvar Gullstrand, născut pe 5 iunie 1862 în Landskrona, Suedia, a fost un oftalmolog de renume mondial și laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în anul 1911. Distincția i-a fost acordată pentru cercetările sale revoluționare asupra ochiului ca aparat de refracție a luminii.
Gullstrand și-a început educația universitară la Uppsala, continuând apoi studiile la Viena și Stockholm. În anul 1890, el a obținut doctoratul și patru ani mai târziu a devenit profesor de boli oculare la Universitatea din Uppsala. În 1913, cariera sa academică a cunoscut o nouă ascensiune când a fost numit profesor de optică fiziologică și fizică în aceeași instituție.
Cercetările lui Gullstrand au adus contribuții semnificative în domeniul oftalmologiei. El s-a concentrat pe studiul structurii și funcției corneei, precum și pe cercetarea astigmatismului. Printre inovațiile sale se numără îmbunătățirea lentilelor corective utilizate post-operatoriu după intervențiile chirurgicale pentru cataractă.
Una dintre cele mai importante invenții ale sale este lampa cu fantă Gullstrand, un instrument diagnostic valoros care permite examinarea detaliată a ochiului uman. Investigațiile lui au condus la dezvoltarea unui nou concept al teoriei imaginilor optice.
Gullstrand este recunoscut pentru extinderea teoriei clasice propuse de fizicianul german Hermann von Helmholtz privind acomodarea oculară – mecanismul prin care ochiul poate focaliza obiectele aflate la distanțe variabile. El a demonstrat că acomodarea depinde majoritar (aproximativ două treimi) de creșterea convexității suprafeței cristalinului ocular.
Sursa: Britannica, Facebook
