Pe 28 septembrie 1928, biologul și farmacologul scoțian Alexander Fleming a realizat o descoperire revoluționară în laboratorul său. Observând cum contaminarea cu mucegaiuri Penicillium rubens a unei culturi bacteriene (Staphylococcus aureus) părea să omoare bacteriile, Fleming a pus bazele dezvoltării penicilinei, un agent antibacterian care avea să schimbe medicina pentru totdeauna.
Aprecierea de care se bucura i-a asigurat lui Fleming un loc în colectivul științific al profesorului Almroth Wright, specialist în patologie și pionier al imunologiei. Sub îndrumarea acestuia, Fleming a efectuat cercetări asupra leprei și ciumei și altor boli. Din lipsa voluntarilor pentru experimentele sale, el testa vaccinurile pe el însuși și pe familia sa.
În timpul Primului Război Mondial, observând modul tradițional de pansare a rănilor soldaților, Fleming a conchis că metodele folosite atunci slăbeau capacitatea naturală de apărare a organismului. Acest lucru l-a determinat să caute un nou tip de dezinfectant care nu ar afecta sistemul imunitar al pacientului.
Anul 1928 avea să fie crucial când o întâmplare fericită l-a condus la descoperirea penicilinei. Plecat într-o vacanță, el a lăsat o cutie Petri cu bacterii cultivate nesupravegheată; la întoarcere aceasta era acoperită cu mucegai Penicillium notatum, iar toate bacteriile dispăruseră.
Publicarea lucrării sale privind această descoperire i-a adus recunoaștere internațională. Cu toate acestea, abia ulterior savanții britanici Florey și Chain au reușit să utilizeze penicilina pentru tratarea infecțiilor umane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Sursa: Ziarul De VranceaSursa este pagina de Facebook: people (link)
