Fibrilația atrială (AFib) afectează milioane de persoane la nivel mondial și se manifestă prin ritm cardiac rapid și neregulat. Pentru mulți pacienți, medicația controlează simptomele, însă în cazurile în care tratamentul medicamentos nu este eficient sau produce efecte adverse, o procedură numită ablație cu cateter poate constitui o opțiune terapeutică. Informațiile provin de pe pagina de Facebook a Mayo Clinic și de pe site-ul instituției.
Fibrilația atrială apare când camerele superioare ale inimii (atriile) bat rapid și neregulat, ceea ce poate determina palpitații, oboseală, dificultăți de respirație, amețeli și reducerea capacității de efort. Diagnosticul și alegerea tratamentului trebuie făcute de medicul cardiolog, în funcție de severitatea simptomelor și de riscul complicațiilor asociate.
Ablația cu cateter este o procedură minim invazivă realizată de cardiologi intervenționiști sau electrofiziologi, care urmărește să restabilească un ritm cardiac normal prin izolarea sau distrugerea focarelor electrice anormale responsabile de AFib. Procedura se efectuează introducând catetere prin vasele de sânge până la nivelul inimii, unde se aplică energie (de exemplu radiofrecvență sau crioterapie) pentru a crea leziuni controlate în țesutul cardiac. Scopul este reducerea frecvenței sau eliminarea episoadelor de fibrilație atrială și ameliorarea simptomelor.
Recomandarea pentru ablație survine, de regulă, atunci când medicația antiaritmică nu controlează eficient ritmul sau simptomele, când medicamentele produc efecte secundare semnificative, sau când pacientul preferă o alternativă la tratamentul medicamentos. Evaluarea preoperatorie include investigații imagistice, electrocardiogramă, monitorizări Holter și, în anumite cazuri, studii de imagistică avansată pentru a evalua structura atriilor. Riscurile procedurii sunt relativ scăzute, dar pot include complicații precum sângerare la locul de acces, leziuni ale vaselor sau inimii, accidente embolice sau, rar, afectarea esofagului. Ratele de succes variază în funcție de tipul de AFib (paroxistică sau persistentă), de experiența echipei medicale și de caracteristicile individuale ale pacientului.
Pe lângă beneficiul potențial de a reduce simptomele, ablația poate diminua nevoia de medicamente pe termen lung și poate contribui la îmbunătățirea calității vieții. Cu toate acestea, nu toți pacienții sunt candidați ideali; decizia se ia după o evaluare atentă a beneficiilor și riscurilor, în discuție cu cardiologul. De asemenea, unele persoane pot necesita proceduri repetate pentru a obține controlul optim al ritmului cardiac, iar continuarea monitorizării și a tratamentului anticoagulant poate fi necesară pentru a reduce riscul de accident vascular cerebral.
Impactul asupra comunității locale poate fi semnificativ: introducerea sau extinderea serviciilor de electrofiziologie în spitale reduce necesitatea transferurilor în centre mari, oferind acces mai rapid la tratamente specializate. În același timp, informarea corectă a pacienților privind opțiunile terapeutice, beneficiile și riscurile procedurii este esențială pentru luarea unei decizii informate. Programarea consultațiilor, testelor preoperatorii și a discuțiilor multidisciplinare (cardiologie, anestezie, imagistică) rămâne parte integrantă a managementului pacienților cu AFib.
Sursa informațiilor: materialul a fost redactat pe baza informațiilor publicate de Mayo Clinic, incluzând pagina de Facebook a instituției (MayoClinic) și articolul detaliat disponibil online (https://mayoc.lin/4axhgG5). Pacienții interesați de această procedură sunt sfătuiți să consulte un cardiolog sau un specialist în electrofiziologie pentru evaluarea individuală și pentru a discuta opțiunile terapeutice adecvate.
