Hartmut Michel, născut pe 18 iulie 1948 în Ludwigsburg, Germania, este un biochimist german renumit pentru contribuțiile sale semnificative la înțelegerea proceselor de fotosinteză. Alături de colegii săi Johann Deisenhofer și Robert Huber, Michel a fost distins cu Premiul Nobel pentru Chimie în 1988.
După ce și-a obținut doctoratul la Universitatea din Würzburg în 1977, Hartmut Michel s-a alăturat Institutului Max Planck pentru Biochimie din Martinsried, Germania de Vest, în anul 1979. Aici a desfășurat cercetări inovatoare care au contribuit la premierea sa ulterioară.
În anul 1987, Michel a devenit șeful Departamentului de Biologie Moleculară a Membranelor la Institutul Max Planck pentru Biofizică din Frankfurt pe Main. Lucrările sale preliminare între anii 1978-1982 au fost esențiale pentru cercetarea comună cu Deisenhofer și Huber. Echipa lor urmărea să determine structura tridimensională a unui complex format din patru proteine cunoscut sub numele de centru de reacție fotosintetică – crucial pentru procesul fotosintezei la anumite bacterii.
Michel este recunoscut internațional pentru performanța sa remarcabilă: cristalizarea complexului proteic legat de membrană într-o formă cristalină purificată. Această realizare fără precedent a permis determinarea structurii atomice precise prin tehnici avansate de difracție cu raze X.
Sursa informațiilor: Encyclopaedia Britannica
