Dr. Regis Fernandes, cardiolog la Mayo Clinic, explică de ce mulți dintre noi trăiesc reacții fiziologice puternice atunci când urmăresc filme de groază, chiar dacă știu că scenele nu sunt reale. Într-o postare recentă pe pagina de Facebook a Mayo Clinic, specialistul descrie mecanismele din spatele creșterii ritmului cardiac, a ochilor măriți și a senzației de frică controlată.
Reacția la stimuli înfricoșători, chiar și fictivi, pornește din aceeași zonă a creierului care gestionează răspunsul la pericol: amigdala. Atunci când percepem semnale de amenințare — zgomote bruște, imagini neașteptate sau o tensiune narativă intensă — creierul activează sistemul nervos simpatic. Rezultatul este eliberarea de hormoni de stres, precum adrenalina și noradrenalina, care determină creșterea ritmului cardiac, dilatarea pupilelor și o stare generală de alertă.
Potrivit explicațiilor oferite de dr. Fernandes, chiar dacă rațiunea conștientă știe că filmul este ficțiune, părți mai vechi și mai primitive ale creierului răspund la semnale de pericol ca și cum acestea ar fi reale. Această disociere între evaluarea cognitivă („e doar un film”) și răspunsul automat al organismului explică de ce bătăile inimii cresc sau apare senzația de frison în piept. Elementele de montaj — muzica, cadrele scurte, efectele sonore și surprizele vizuale — intensifică acel răspuns prin suprasolicitarea indicatorilor de amenințare.
Mai mult decât un simplu reflex, experiența urmăririi filmelor de groază poate include și componente psihologice care transformă frica într-o formă de plăcere. Conceptul de „thrill” sau de plăcere din frică benevolă se bazează pe faptul că spectatorul rămâne în control într-un mediu sigur. În acest context, activarea sistemului nervos și eliberarea de hormoni se resimt intens, dar fără consecințele reale ale unei situații periculoase, ceea ce permite transformarea reacției fiziologice în satisfacție sau eliberare emoțională.
Dr. Fernandes subliniază că răspunsul la filmele de groază variază semnificativ între indivizi. Factori precum personalitatea, predispozițiile genetice, experiențele anterioare și starea de anxietate sau stres pot modifica intensitatea reacțiilor. Unii oameni caută în mod activ senzații tari, în timp ce alții preferă evitarea conținutului care le provoacă disconfort semnificativ. De asemenea, anumite persoane cu afecțiuni cardiace sau tulburări de anxietate pot resimți efecte mai puternice și, în cazuri rare, pot avea nevoie de precauție suplimentară atunci când urmăresc astfel de producții.
Impactul asupra comunității și al publicului larg este dublu: pe de o parte, filmele și serialele de groază rămân o formă populară de divertisment care stimulează creativitatea industriei audiovizuale; pe de altă parte, expunerea nesupravegheată la conținut intens poate declanșa reacții nedorite la persoane vulnerabile. Specialiștii recomandă autocunoaștere și moderare — de exemplu, evitarea vizionării pe timp de noapte sau în momente de stres intens, diminuarea volumului și întreruperea vizionării la primul semn de disconfort accentuat.
Informațiile rezumate aici sunt bazate pe explicațiile oferite de dr. Regis Fernandes pe pagina de Facebook a Mayo Clinic. Pentru detalii suplimentare și recomandări medicale personalizate, cititorii sunt îndemnați să consulte sursa originală: mayocl.in/48nTH1J și să discute cu medicul lor de familie sau cu un specialist în cardiologie, dacă au îngrijorări legate de efectele vizionării de conținut înfricoșător.
Sursa: pagina de Facebook MayoClinic — https://www.facebook.com/MayoClinic
