Eduard Buchner, născut pe 20 mai 1860 în München, Bavaria, Germania, a fost un renumit biochimist german care a revoluționat înțelegerea procesului de fermentație. În anul 1907, el a fost distins cu Premiul Nobel pentru Chimie pentru demonstrarea faptului că fermentarea carbohidraților este rezultatul acțiunii enzimelor din drojdie și nu al celulei de drojdie însăși.
Buchner a realizat o descoperire inovatoare prin extragerea unei enzime denumită zimază din celulele de drojdie. Această enzimă determină descompunerea zahărului în dioxid de carbon și alcool, schimbând astfel perspectiva asupra proceselor biochimice ale fermentării.
Cariera academică a lui Eduard Buchner s-a desfășurat sub îndrumarea lui Adolf von Baeyer la Universitatea din München, unde și-a obținut doctoratul în 1888. A ocupat ulterior posturi de profesor la universități prestigioase precum cele din Kiel, Tübingen, Berlin, Breslau și Würzburg. Determinarea sa l-a condus să facă progrese semnificative în cercetările privind fermentația între anii 1896 și 1897.
Începând cu anul 1898, postul său ca profesor de agricultură la Universitatea din Berlin i-a permis să continue studiile avansate în domeniul biochimiei. Cu toate acestea, viața sa s-a sfârșit tragic când era maior în armata germană fiind ucis în timpul Primului Război Mondial.
- Sursa principalelor informații: Britannica
