Vincent du Vigneaud, născut pe 18 mai 1901 în Chicago, Illinois, SUA, a fost un biochimist american remarcabil, recunoscut pentru contribuțiile sale inovatoare în domeniul chimiei hormonale. În 1955, a fost distins cu Premiul Nobel pentru Chimie datorită izolării și sintezei a doi hormoni hipofizari esențiali: vasopresina și oxitocina.
Vasopresina este cunoscută pentru capacitatea sa de a acționa asupra mușchilor vaselor de sânge pentru creșterea tensiunii arteriale. Oxitocina joacă un rol crucial ca agent principal în contracția uterină și secreția de lapte.
Du Vigneaud și-a început educația la Universitatea din Illinois, Urbana-Champaign. A obținut doctoratul la Universitatea din Rochester în New York în 1927 și ulterior a aprofundat studiile la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore, Institutul Kaiser Wilhelm din Berlin și Universitatea din Edinburgh.
A condus departamentul de biochimie al Școlii Medicale a Universității George Washington între anii 1932-1938. Ulterior, între anii 1938-1967, Vincent du Vigneaud a fost profesor și șef al departamentului de biochimie la Colegiul Medical al Universității Cornell din New York. După această perioadă s-a mutat la Ithaca unde până în 1975 a predat chimia la aceeași universitate.
Eforturile echipei sale au dus la identificarea structurii chimice complexe ale insulinei încă din anii ’30. De asemenea au stabilit structura vitaminei biotine care conține sulf în prim-planul cercetării lor timpurii.
- Izolarea hormonilor vasopresină si oxitocină
- Sinteza oxitocinei – primul hormon proteic sintetizat
Într-o realizare notabilă ce datează încă înaintea premiului Nobel primit acesta reușise să sintetizeze penicilina împreunǎ cu colegiii săi in anul1946! Aceasta descoperire importanta vine ca parte integrantǎ unei cariere stralucite dedicate progresului ştiinţific continuu!
