Nicolas-Louis Vauquelin, născut pe 16 mai 1763 în Saint-André-d’Hébertot, Franța, este recunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la chimie. Provenind dintr-o familie de țărani, Vauquelin și-a început studiile de chimie la Rouen și ulterior s-a mutat la Paris pentru a-și continua educația. Aici a lucrat într-o farmacie unde a legat o prietenie cu renumitul chimist Antoine-François Fourcroy.
Între anii 1783 și 1791, Vauquelin a fost asistent de laborator sub îndrumarea lui Fourcroy. Începând cu anul 1790, el și-a publicat primele lucrări independente și până la sfârșitul carierei sale a fost asociat cu nu mai puțin de 376 de articole științifice.
Vauquelin este cel mai bine cunoscut pentru descoperirea elementelor crom în anul 1797 și beriliu în anul următor. El a identificat cromul într-un minereu de plumb provenit din Siberia și beriliul în mineralul beril. Printre alte realizări notabile se numără izolarea acidului quinic, descoperirea asparaginei – primul aminoacid izolat – precum și sintetizarea altor compuși naturali cum ar fi acidul camforic.
Cariera sa academică include funcții importante precum cea de profesor la Facultatea de Medicină din Paris unde l-a succedat pe Fourcroy în anul 1809. De asemenea, implicarea sa politică s-a concretizat prin alegerea sa ca membru al Camerei Deputaților în anul 1827.
Nicolas-Louis Vauquelin rămâne o figură importantă nu doar datorită propriilor sale realizări dar și prin susținerea unor tineri chimiști promițători cum ar fi Louis-Jacques Thenard.
Sursa: Enciclopedia Britannica
