John Jacob Abel, născut pe 19 mai 1857 în Cleveland, Ohio, SUA, a fost un pionier al farmacologiei și chimiei fiziologice americane. Acesta este recunoscut pentru contribuțiile sale semnificative la înțelegerea modernă a glandelor endocrine sau fără canale.
Unul dintre cele mai notabile realizări ale lui Abel a fost izolarea adrenalinei sub formă de derivat chimic în anul 1897. În plus, el a reușit să cristalizeze insulina în anul 1926, un pas important care a deschis calea pentru tratamentele moderne ale diabetului.
Abel nu s-a oprit aici; el a inventat de asemenea un rinichi artificial primitiv, demonstrând astfel viziunea sa inovatoare și dedicarea față de progresul medical. În cariera sa academică prolifică, Abel a predat la Universitatea din Michigan din Ann Arbor între anii 1891 și 1893 înainte de a se muta la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore unde și-a continuat activitatea didactică.
Pe lângă munca sa academică și cercetările revoluționare, John Jacob Abel s-a implicat activ în fondarea și editarea unor periodice importante pentru comunitatea științifică. Printre acestea se numără Journal of Pharmacology and Experimental Therapeutics care rămâne o sursă valoroasă de informații pentru profesioniștii din domeniu.
Până la sfârșitul vieții sale active profesional (1932), el conducea Laboratorul pentru Cercetare Endocrină consolidând astfel moștenirea unei cariere dedicate avansării cunoștințelor despre funcționarea organismului uman.
