Julius Axelrod, născut pe 30 mai 1912 în New York, SUA, a fost un biochimist și farmacolog american remarcabil. În anul 1970, el a primit Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină împreună cu Sir Bernard Katz și Ulf von Euler. Contribuția sa majoră la câștigarea acestui prestigios premiu a fost identificarea unei enzime esențiale care degradează neurotransmițătorii chimici din sistemul nervos după ce aceștia nu mai sunt necesari pentru transmiterea impulsurilor nervoase.
Axelrod și-a început cariera academică la Colegiul orașului New York unde a obținut o licență în 1933. A continuat cu un masterat la Universitatea din New York în 1941 și ulterior un doctorat la Universitatea George Washington în 1955. După o perioadă de activitate ca chimist la Laboratorul de Igienă Industrială al Departamentului de Sănătate al orașului New York între anii 1935–1946, s-a alăturat diviziei de cercetare a Spitalului Memorial Goldwater.
Acolo, studiile sale asupra medicamentelor analgezice au dus la identificarea acetaminofenului ca substanță activă responsabilă pentru ameliorarea durerii. Acetaminofenul este acum cunoscut sub denumiri comerciale precum Tylenol și Panadol și este unul dintre cele mai utilizate analgezice din lume.
Începând cu anul 1949, Axelrod s-a dedicat cercetării farmacologice chimice la Institutul Național al Inimii din Bethesda, Maryland. Mai târziu s-a mutat la Institutul Național de Sănătate Mintală unde a devenit șeful secției de farmacologie până când s-a pensionat în 1984.
Cercetările lui Axelrod au avut un impact semnificativ asupra domeniilor neurologiei și psihiatriei. Descoperirea sa privind noradrenalina (norepinefrină) realizată pe baza muncii lui Ulf von Euler l-a condus spre izolarea enzimei catecol-O-metiltransferază care neutralizează această substanță chimică vitala pentru transmiterea impulsurilor nervoase.
Această enzimă joacă un rol crucial nu doar într-o mai bunǎ înțelegere a sistemului nervos dar este utilǎ şi in tratarea efectelor anumitor medicamente psihotrope şi in cercetarile legate hipertensiunea arteriala si schizofrenia.
Sursǎ: Britannica
