Maria Cuțarida-Crătunescu este recunoscută ca prima femeie medic din România, fiind un pionier în domeniul medicinei și un militant feminist activ. Născută la 10 februarie 1857, în Călărași, a reușit să depășească prejudecățile vremii care considerau că locul unei femei era doar acasă.
Cuțarida-Crătunescu a urmat studiile liceale la Școala Centrală din București și mai târziu s-a înscris la Facultatea de Medicină din Zurich în anul 1877. Dificultățile lingvistice au determinat-o să se transfere la Universitatea din Montpellier, unde și-a susținut teza de licență în limba franceză.
Stagiul de spital și pregătirea pentru doctorat le-a desfășurat la Paris, obținând titlul de doctor în medicină în 1884 cu o teză despre hidroreea și valoarea ei semiologică în cancerul corpului uterin. Activitatea sa internațională a fost remarcată inclusiv acasă; ziarul „Românul” i-a dedicat un articol elogios intitulat „O româncă, doctor în medicină”.
După revenirea sa în România pentru echivalarea diplomei străine, Maria Cuțarida-Crătunescu s-a confruntat cu provocări birocratice. A solicitat un post de medic secundar la Spitalul Brâncovenesc dar a fost respins fără explicații clare. În schimb i s-a oferit o poziție ca profesoară de igienă.
În 1885 a ocupat totuși un post de medic secundar la Spitalul Filantropia din București unde acorda consultații gratuite. Deși nu a promovat inițial concursurile pentru graduri superioare, ea a devenit ulterior șef al catedrei de igienă al Azilului „Elena Doamna” și mai târziu șef al secției ginecologie la Filantropia.
A demisionat însă în 1894 după ce Eforia Spitalelor a decis modificarea profilului secției sale într-un mod care nu îi convenea profesional: transformarea ginecologiei generale într-o specializare pe chirurgie ginecologicã.
Sursǎ: HistoriaSursa Facebook: people
