Nicolae Ionescu-Sisești, o personalitate marcantă în domeniul neurologiei, s-a născut la 11 februarie 1888, în satul Siseştii de Jos din judeţul Mehedinţi. Provenind dintr-o familie cu tradiție intelectuală, tatăl său fiind preotul Constantin Ionescu, iar fratele său mai mare fiind renumitul agronom Gheorghe Ionescu-Sisești.
După finalizarea studiilor primare și a seminarului teologic unde era destinat carierei tatălui său, Nicolae a decis să urmeze o carieră științifică inspirat de lucrările filozofului Auguste Comte. Astfel, s-a înscris la Facultatea de Medicină din Bucureşti și şi-a continuat studiile medicale avansate în Franţa între anii 1919-1925.
N. Ionescu-Sisești s-a remarcat rapid prin capacitatea sa excepțională de muncă și pasiunea pentru activitatea clinică. După ce a obținut titlul de doctor în medicină cu o teză despre tumorile măduvei spinării în 1929, el a fost numit șef de serviciu la prestigiosul Spital Salpêtrière din Paris. Aici a contribuit semnificativ la organizarea cursurilor de specializare în bolile nervoase și a fost distins cu Premiul „Potain” al Academiei de Medicină din Paris.
În anul 1932, Nicolae Ionescu-Siseşti s-a întors definitiv în România unde a devenit conferenţiar la catedra condusã atunci de dr. Gheorghe Marinescu la Spitalul Colentina. Curând după aceea, el și-a adus contribuția valoroasă ca profesor agregat prin participarea sa activã într-o serie importantã dintre care se remarcã colaborarea pentru lucrarea “Tonusul muşchilor striaţi”.
Dupǎ moartea lui Gheorghe Marinescu in anul 1938 , N.I.Sisesci devine titular al Catedrei bucureștene dedicate clinicei bolilor nervoase si electroterapiei; iar un an mai târziu este ales membru corespondent al Academiei Române – recunoaștere supremà oferită cercetătorului român pentru întreaga sa activitate profesionalā si dedicatie stiintei medicalelor neurologice. < p > < strong > Surse: < ul >< li >Dosare Secrete
