Ștefan S. Nicolau, o personalitate marcantă a medicinei românești, este recunoscut ca întemeietorul școlii românești de virusologie. Născut la 15 februarie 1896 în București, Nicolau a avut un parcurs academic și profesional remarcabil care l-a consacrat drept unul dintre pionierii studiului virusurilor.
După absolvirea Liceului „Matei Basarab” în 1913, Ștefan S. Nicolau s-a înscris la Facultatea de Medicină. Însă, odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, a fost mobilizat ca student și a servit inițial ca însoțitor medical pe trenurile cu răniți pentru ca mai apoi să devină medic sublocotenent pe frontul din Moldova.
În anul 1920, după ce și-a finalizat studiile la Facultatea de Medicină din Cluj, Nicolau și-a continuat formarea profesională obținând doctoratul în științe medicale la Universitatea din Paris cinci ani mai târziu. Experiența sa internațională s-a extins prin colaborările sale ca asistent și șef de laborator la Institutul „Pasteur” între anii 1926-1929 și ulterior la Institutul Național de Cercetări Medicale din Londra.
Nicolau s-a format sub îndrumarea lui Constantin Levaditi (1874-1953), un alt nume important al cercetării imunologice și virusologice. Revenind în România, el a devenit profesor de bacteriologie la Facultatea de Medicină din Iași între anii 1939-1942 înainte să ocupe poziția de profesor de inframicrobiologie până în anul 1967 la Institutul de Medicină și Farmacie din București.
Dintre realizările sale notabile se numără contribuțiile fundamentale aduse etiologiei leucemiei umane precum descoperirea conceptului „intravirus” şi promovarea teoriei originii virale ale cancerului. A fost printre primii care au observat fenomenul interferenței virale – observații reunite ulterior sub termenul „paraimunitate”.
La conducerea Institutului pentru Inframicrobiologie fondat prin propria inițiativǎ in anul1949 ,Nicolau coordonase cercetari extensive privind biologia viralǎ dar dezvoltase totodatǎ practici inovative legate diagnosticarea si tratarea bolilor virale precum poliomielita sau hepatita viralǎ .< p > Recunoașterea meritelor sale nu s-au limitat doar teritoriile autohtone fiind membru corespondent al Academiei Romane (din data27 Mai1946 ),membru titular(24 Mai1948 )si membru titular activ(12 August1948 ).Între anii48 -66 prezidase secția stiintelor medicale ale aceleiași prestigioase instituții academice .< p >Sursa informațiilor : Rador, Pagina Facebook People.
