Viața și Cariera Remarcabilă a Doctorului Emil Colbazi

source: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=pfbid0CvBD7wmt5ybAJeYa26QNsAGCWp7dZTcqcFKUE7gEisWfwP7N1rNXucJKnFjTYndfl&id=100064361665097

Dr. Emil Colbazi, o personalitate marcantă a medicinei românești, s-a născut la 22 martie 1891 în comuna Șpring, județul Alba, o localitate cu rădăcini adânci în istoria românească. Educația sa timpurie s-a desfășurat la Sibiu și Blaj, continuându-și studiile liceale la Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov.

După finalizarea liceului în 1909, Dr. Colbazi și-a urmat pasiunea pentru medicină înscriindu-se la prestigioasa Facultate de Medicină din Viena. Aici l-a cunoscut pe Dominic Medrea, alături de care avea să contribuie semnificativ la serviciile medicale ale Marii Uniri.

Pe fondul evenimentelor istorice tumultuoase ale timpului său, Dr. Colbazi s-a alăturat voluntar armatei române odată cu intrarea acesteia în Sibiu și a fost repartizat pe 1 martie 1919 la Spitalul Militar din oraș. După un an de activitate intensă acolo, el s-a mutat pentru un stagiu profesional crucial la nou-înființata universitate românească din Cluj.

A obținut doctoratul în medicină și chirurgie în iunie 1920 fiind printre primii absolvenți ai noii instituții academice clujene. După aceasta realizare notabilă, cariera sa l-a purtat prin diverse specializări medicale până când s-a stabilit definitiv ca specialist dermato-venerolog.

Între anii 1927 și 1930 a lucrat ca medic primar atât la Brașov cât și Arad înainte de a reveni temporar la Cluj până când transferul său definitiv către Brașov se concretizează in anul următor – ocupand astfel funcția importanta de medic primar dermato-venerolog al Spitalului „Gheorghe Mîrzescu”.

Pasiunea sa neobositǎ pentru sănătatea publicǎ este evidenţiatǎ între anii ’40-’50 când organizează campanii ample împotriva bolilor venerice care afectau grav populaţia acelei perioade; eforturile sale culminând prin publicarea unei broşuri educative distribuitã masiv in comunitati rurale si urbane.
Cariera lui remarcabila continua pana in anul pensionarii sale oficiale (1957), dar chiar si dupa aceea ramanand activ profesional pana aproape spre sfarsitul vietii sale – conducand policlinici locale sau implicandu-se direct managerial asupra gestionarii resurselor spitalicesti disponibile comunitatii braşovene.
Sursa: Wikipedia, Facebook People.