Victor Gomoiu, născut la 18 aprilie 1882 în Vânju Mare, Mehedinți, România, a fost o personalitate marcantă în domeniul medical și istoric al medicinei. Acesta a ocupat funcția de Ministru al Sănătății și Ocrotirii Sociale pentru o scurtă perioadă între 4 și 14 septembrie 1940.
Pe parcursul unei cariere care s-a întins pe mai bine de jumătate de secol, academicianul Victor Gomoiu a dominat mediile medicale ca medic chirurg și istoriograf medical. El a excelat nu doar în domeniul medicinei, ci și în tehnică, asistență socială și artă. Este recunoscut ca unul dintre fondatorii studierii Istoriei Medicinei românești prin publicarea lucrării „Din istoria medicinii și învățământului medical românesc” în anul 1923.
În anul 1929, Gomoiu a fondat Societatea Română de Istoria Medicinii Românești iar trei ani mai târziu a organizat la București cel de-al IX-lea Congres al Societății Internaționale de Istoria Medicinei. La data de 1 februarie 1936, el devine primul român ales președinte al Societății Internaționale de Istoria Medicinei-Paris.
Medicul oltean s-a remarcat prin participarea sa activă la ambele războaie mondiale fiind decorat pentru fapte eroice. De asemenea, el este fondatorul Uniunii Ofițerilor de Rezervă și Retragere. Printre realizările sale se numără contribuția semnificativă la fondarea unor spitale din diverse localități precum București sau Mangalia.
Membre ale nu mai puțin decât șaptesprezece academii internaționale ale științei l-au recunoscut drept un veritabil pionier cultural cu mari merite inclusiv literare; debutând încă din anul1906 când era membru comitetului redacțional revistei poporaniste „Șezătoarea săteanului”.
Sursă: Rador, people Facebook
