Ștefan Odobleja: Părintele Ciberneticii și Destinul său Neobișnuit

source: https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=pfbid02kmMwwVv2to2YaPfxUsEkpic9JVNvZU4x2yXVrcnEk8DgdNRsaDFhZvrLwKFGAfAZl&id=100064361665097

Medicul Ștefan Odobleja, considerat părintele ciberneticii, a fost un pionier al acestei științe înainte ca termenul să fie consacrat de Norbert Wiener. Născut la 13 octombrie 1902 în comuna Izvorul Anestilor, județul Mehedinți, Odobleja a urmat liceul la Turnu Severin și facultatea de Medicină din București. Cariera sa medicală s-a împletit cu preocupări intense pentru filosofie și știință.

Odobleja este recunoscut pentru lucrarea sa fundamentală „Psihologia consonantistă”, publicată în limba franceză în 1938-1939 la Lugoj. Aceasta introducea ideea de feedback sau conexiune inversă, o noțiune esențială în cibernetica generalizată. Deși lucrarea nu a avut inițial impact internațional din cauza izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, conceptul a fost ulterior popularizat de Wiener.

În context național, contribuțiile lui Odobleja au fost adesea trecute cu vederea sau chiar ignorate sub regimul socialist-stalinist care considera cibernetica o „știință capitalistă”. Cu toate acestea, meritele sale au început să fie recunoscute ulterior datorită eforturilor unor personalități precum academicianul Mihai Drăgănescu.

Fiind un poliglot autodidact ce stâpânea șapte limbi străine și având metode originale de studiu lingvistic bazate pe memorarea dicționarelor înaintea gramaticii, Ștefan Odobleja reprezenta un exemplu remarcabil al erudiției interdisciplinare.

Deși viața sa nu a fost lipsită de dificultățile impuse atât social cât și politic – fiind supravegheat constant și trimitând operele sale spre publicare postum – moștenirea lui rămâne semnificativ marcată prin lucrările sale fundamentale care au influențat dezvoltarea ulterioară a neurociberneticii românești.

Sursa: Cultura Română, ICR, pagina Facebook: people