Theodor Burghele, un nume de referință în chirurgia și urologia românească, a lăsat o moștenire impresionantă atât pe plan național, cât și internațional. Născut la 12 februarie 1905 în Iași, Burghele a urmat cursurile școlii primare și liceale în orașul natal, continuându-și studiile la Facultatea de Medicină din Iași. În 1929, își obține titlul de doctor în medicină cu teza ‘Spleno-megalia micotică’, marcând începutul unei cariere strălucite.
După ce a lucrat ca asistent la Clinica Prof. N. Hortolomei și aspirant la Institutul de Anatomie din Iași, între 1930-1931 efectuează un stagiu important de urologie la Viena. Aici se remarcă prin introducerea nefroureterectomiei cu excizia unei ‘pastile’ din vezica urinară pentru tratarea tuberculozei urinare.
Odată cu transferul său la Clinica de chirurgie Colțea sub conducerea Prof. N.Hortolomei în 1933, cariera sa cunoaște o ascensiune rapidă: devine șef al lucrării (1937), conferențiar (1940) și ulterior preia conducerea Clinicii de Urologie.
Burghele a publicat numeroase articole împreună cu mentorul său Hortolomei care au fost recunoscute internațional. Printre acestea se numără studii despre dinamica căilor urinare superioare sau alcoolizarea simpaticului lombar.
A fost numit profesor odată cu deschiderea Clinicii de chirurgie și urologie Panduri în 1946 unde timp de trei decenii s-a dedicat modernizării acesteia prin construirea unei policlinici noi şi a unui laborator experimental avansat care au devenit repere ale urologiei românești moderne.
- A organizat primul curs postuniversitar intensiv terapie (1957).
În plus față activitatea clinic-medicala prolificǎ , Theodor Burghele s-a remarcat drept lider administrativ ocupând funcţii precum rector Universitatea Medicină Farmacie Bucureşti timp17 ani sau ministru Sănătate Preşedinte Academia Română .< p > De asemenea , era un pedagog pasionat iubind studenții oferindu-le prelegeri inspirante pregătite minuţios .< p > Surse : Revista Chirurgia , Pagina Facebook People
